Interviu cu Dan Prelipcianu si Catalina Tudose

Dr. Dan Prelipcianu, profesor la Universitatea de Medicină din Bucureşti, a fost ales preşedinte al Asociaţiei Române de Psihiatrie. În acest an va prelua preşedinţia de la domnul Tudor Udristoiu, profesor la Universitatea de Medicină din Craiova.

Dr. Cătălina Tudose este specialist în psihiatria pentru bătrâni şi este membru al unui comitet internaţional de cercetători în Alzheimer. Este directorul unei clinici din Spitalul Universitar Obregia din Bucureşti.

Prelipceanu este de asemenea şi preşedintele ALIAT, o asociatie non-guvernamentală al cărei scop este studiul problemelor de adicţie. ALIAT cooperează cu Clinica Jellinek din Olanda.

“Încercăm să creem un centru român de îngrijire pentru persoane cu adicţii, în timp ce străinii, probabil olandezi să mobileze centrul cu specialişti”. Clinica Jellinek a derulat o “formare de formatori” pentru specialiştii români care îngrijesc persoane cu probleme de adicţie.

Cine decide dacă acest lucru ar trebui să fie implementat în programa studenţilor de la Medicină?

Prelipceanu: “Fiecare Universitate din această ţară are acelaşi grad de autonomie. Ministerul nu-i poate obliga să implementeze o nouă specializare în programă. Pentru a primi bani, trebuie să convingi Ministerul Educaţiei că idea ta este cea bună. Dar este dificil pentru Minister să implementeze strategii introduse de ONG-uri. Prelipceanu şi Tudose întâmpină amândoi aceleaşi probleme în continuarea muncii începute de ONG-uri. Cele mai multe ONG-uri opreasc finanţarea unui proiect după 2 sau 3 ani, presupunând că după aceea vor fi fonduri române pentru a continua programul.

Tudose: “În 1999 am avut un proiect minunat pentru îngrijire comunitară a persoanelor în vârstă, o înfrăţire cu o organizaţie britanică. Dar statul nu ne-a dat bani ca să putem continua. Poate era prea devreme pentru a începe o îngrijire la domiciliu. Vorbind în general, oamenii nu sunt încă pregătiţi de a gândi în acest mod.”

Cum aţi putea convinge Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei ca este important de a preda studenţilor despre problemele vârstei a treia?

Tudose: Toată lumea ştie că persoanele în vârstă au probleme speciale, dar nu există servicii în psihiatrie pentru bătrâni. Asigurările Naţionale de Sănătate ar trebui să recunoască problemele şi să plătească pentru tratament; acesta ar fi un mare pas înainte.” O moştenire a regimului comunist este expectaţia generală că orice îngrijire medicală ar trebui să fie gratuită. “Oamenii nu sunt pregătiţi să coopereze. Sunt obişnuiţi să aştepte ajutor de la stat.”

Prelipceanu: “ Ideile paternale despre relaţia dintre stat şi oameni sunt foarte adânc înrădăcinite”

Tudose: “Legislaţia este relativ bună. De fapt, legea încurajează îngrijirea comunitară, dar emoţia se află în altă parte.” Casele persoanelor bătrâne construite până acum sunt foarte mari, bazate pe ideea că că o instituţie mare poate servi mai multe persoane odată. Bugetul aparţine autorităţilor locale, şi oamenii se simt pedepsiţi când trebuie să plătească pentru instituţii mari. Soluţia este de a construi mai multe instituţii mici, peste tot în ţară. Atunci oamenii pot gândi: “Acesta este un loc unde poate sta mama, aproape de casa noastră”. Primarul fiecărei localităţi poate depune o aplicaţie pentru construirea unei case de bătrâni.

“Fiecare judeţ are o reţea instituţională pentru persoane cu handicap, dar mulţi oameni nu ştiu despre existenţa ei. Ca psihiatri, noi tebuie să educăm beneficiarii în sănătate cum să folosească posibilităţile pe care legea le oferă"

“În Olanda, oamenii sunt obişnuiţi să negocieze cu autorităţile”, spune Prelipcianu. “În Romania încă trebuie să înveţe. Autorităţile nu cooperează, trebuie să negociezi.”

“Pentru Minister nu este uşor să evalueze de ce proiecte pilot din psihiatrie, desfăşurate de către ONG-uri, sunt întrerupte odată ce finanţarea externă se retrage” spune Prelipcianu. Ce cauzează acest blocaj în continuitate? “Ministerul Sănătăţii nu are nici un psihiatru în personal. Poate că este necesar de a avea o persoană care cunoaşte lumea psihiatriei”.

Tudose: “Este bine să avem proiecte pilot iniţiate de către ONG-uri. Şi nu din cauza legii acestea nu sunt propulsate, pentru că legea este destul de deschisă. În multe oraşe oamenii spun: “Ne-ar place să facem asta, dar nu avem experienţă.”. “Este ca şi cum am cumpăra o casă, dar nu am şti cum să locuim în ea”.